Chiar dacă în majoritatea țărilor europene educația religioasă are un statul clar definit: fie este disciplină opțională sau obligatorie, este predată confesional sau non-confesional. Aceasta latură a educației și-a ocupat locul în fiecare dintre sistemele educaționale naționale ținând cont de tradiția istorică existentă și a relației dintre stat și confesiunile religioase. Prezența acesteia în orarul școlar al elevilor a fost influențată de specialiștii în pedagogie, de membrii cultului religios și de viziunea populației față de educația religioasă, ceea ce pare a fi un caz mai special căci nimeni nu pune la îndoială sau consultărilor publice (sondajelor) necesitatea unor discipline școlare, la fel de vechi ca și educația religioasă, cum ar fi matematica, geografia sau biologia. Astfel educația religioasă devine un subiect controversat, iar în cazul Republicii Moldova unde până și denumirea limbii (a denumirii disciplinei Istoria) a fost și (încă mai este) un subiect posibil de a fi suspus dezbaterilor publice, educația religioasă devine subiect al sondajelor populației.
În pofida dezbaterilor în societate și a sondajelor ce se fac la acest subiect, trebuie să cunoaștem că educația religioasă în Republica Moldova este studiată în baza Hotărârii de Guvern nr.596 din 2010 cu privire la predarea disciplinei opționale Religia și este predată confesional, fiind aprobate două curricula (2011): pentru cultul ortodox și pentru predarea creștinismului de rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea; fiind predată în clasele I-IX.