Chiar dacă în majoritatea țărilor europene educația religioasă are un statul clar definit: fie este disciplină opțională sau obligatorie, este predată confesional sau non-confesional. Aceasta latură a educației și-a ocupat locul în fiecare dintre sistemele educaționale naționale ținând cont de tradiția istorică existentă și a relației dintre stat și confesiunile religioase. Prezența acesteia în orarul școlar al elevilor a fost influențată de specialiștii în pedagogie, de membrii cultului religios și de viziunea populației față de educația religioasă, ceea ce pare a fi un caz mai special căci nimeni nu pune la îndoială sau consultărilor publice (sondajelor) necesitatea unor discipline școlare, la fel de vechi ca și educația religioasă, cum ar fi matematica, geografia sau biologia. Astfel educația religioasă devine un subiect controversat, iar în cazul Republicii Moldova unde până și denumirea limbii (a denumirii disciplinei Istoria) a fost și (încă mai este) un subiect posibil de a fi suspus dezbaterilor publice, educația religioasă devine subiect al sondajelor populației.
În pofida dezbaterilor în societate și a sondajelor ce se fac la acest subiect, trebuie să cunoaștem că educația religioasă în Republica Moldova este studiată în baza Hotărârii de Guvern nr.596 din 2010 cu privire la predarea disciplinei opționale Religia și este predată confesional, fiind aprobate două curricula (2011): pentru cultul ortodox și pentru predarea creștinismului de rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea; fiind predată în clasele I-IX.
Într-un studiu realizat de Centrul pentru Inovare Publică datele căruia au fost publicate cu titlul „Biserică și Stat” (2017) [[1], p.21-22] unul dintre subiectele de interes a fost educația religioasă în școală. Astfel „opinia dominantă – împărtășită de 74% dintre respondenți – preferabil ca religia să fie predată la școală. Doar 22% au ales opțiunea contrară, considerând că religia nu ar trebui predată în școală, iar 4% nu au știut sau nu au răspuns (NS/NR).” (Diagrama 17)
„În
ceea ce privește soluțiile posibile pentru eventuala implementare a predării
religiei în școli, majoritatea cetățenilor ar prefera ca religia să fie o materie
opțională (71%) și nu obligatorie (24%)”. În același timp, două treimi
dintre respondenți (66%) optează pentru o soluție conservatoare, aceea ca
elevii să studieze doar religia lor. Jumătate dintre respondenți (51%)
consideră că religia ar trebui predată de preoți, pastori sau alte persoane cu
statut religios (Diagrama 18) – model care de altfel și
este implementat în cadrul sistemului educațional din R. Moldova, aceasta fiind
studiată opțional și confesional, iar în ceea ce privește
persoanele abilitate să predea acest curs, preponderent aceștia sunt slujitori
ai cultului dar pot fi întâlniți și profesori de alte discipline școlare
(istorie, limba română) care având competențele și cunoștințele necesare
asigură predarea religiei în școală.
Cel
mai recent sondaj, din martie 2025 – Barometrul iData, care explorează până și
părerea cetățenilor privind denumirea „cea mai potrivită pentru obiectul de
studiu care tratează istoria națională în școli” prezintă următoarea viziune
în ceea ce privește educația religioasă în școală.
La întrebarea privind studiul disciplinei Religie în școală:
42,2 ar dori ca o asemenea disciplină să fie cu statut opțional, 32% din
respondenți ar dori o disciplină obligatorie și 20,4% se declară contra studierii
acesteia în școală. În pofida a ceea ce vrea să insinueze titlul articolului
publicat de Infotag.md, precum că „Majoritatea moldovenilor se opun predării
religiei la școală...” [2] putem constata contrariul
– 42,2% din respondenți ar dori educație religioasă în școală însă cu statut
opțional – adică, exact modelul existent la moment în școlile din Republica
Moldova.
Comparând
rezultatele celor două studii realizate la o distanță de 8 ani putem constata că
procentul cetățenilor care sunt PENTRU studierea religiei în școală, rămâne
constant 74% (anul 2017) și 75,2% (anul 2025) cu anumite precizări în ceea
ce privește formatul în care această să se realizeze (obligatoriu/opțional),
precum și procentul celor care sunt contra educației religioase în școală
rămâne constant 22% în anul 2017 și 20,4 în anul 2025 (dacă interpretăm
laicitatea școlii ca un răspuns contra educației religioase). În acest context
trebuie să subliniem că autorii
sondajului (iData) au utilizat greșit noțiunea de laicitate, fiind și
tendențioasă ori predarea religiei în instituțiile publice nu anulează
caracterul laic al acestora, atâta timp cât aceasta se desfășoară în
conformitate cu principiile constituționale privind libertatea de conștiință.
Sistemele de învățat din România, Grecia sau Germania demonstrează că o școală
poate rămâne laică chiar dacă religia este studiată în școală.
