 |
| Fotografie simbol |
„Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin. “
(Matei
28:19-20).
După învierea Sa din morți, Mântuitorul a trimis pe Sfinții Apostoli să propovăduiască evanghelia Sa, dându-le postulatul de apostol, de reprezentant al Lui în lume. Acest testament l-au primit şi urmașii lor până în zilele noastre. Astfel trebuie să înțeleagă şi profesorul de religie misiunea sa: a fost chemat de Dumnezeu printr-o chemare lăuntrică şi a fost trimis să înveţe pe alţii cuvântul lui Dumnezeu. În această slujire, el nu este singur: Dumnezeu i-a promis că-l însoțește şi-l ajută în toate zilele, așa cum a promis şi Sfinților Apostoli.
Profesorul de astăzi este busola care orientează elevii spre “limanurile mântuirii”, este acea forță interioară care propulsează discipolii săi pe cărările mântuirii bătătorite de înaintașii noștri care au știut a se ancora în principiul fundamental al vieții – credința în bunul Dumnezeu. Astăzi, ca niciodată, într-o lume debusolată, impardonabilă la valorile adevărate este nevoie ca profesorul de religie, care este un apostol delegat să-și ducă cruce printre generațiile de elevi, este chemat să păstreze cu sfințenie acea mare și neobișnuită comoară care ia fost încredințată – modelarea sufletelor copiilor. Spunea și Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur că: “Sufletul copiilor este ca pânza albă care în orice fel se va vopsi întâi așa va fi până la sfârșit. Chiar de ar vrea cineva să o vopsească cu altă culoare, pururea se arată vopseala cea dintâi.”, adică dacă profesorul știe să contureze chiar de la început cuvântul lui Dumnezeu în sufletul fraged de copil, până spre finalul vieții acel cuvânt va încolți și la un moment dat va da rod însutit de care se va bucura și el și oamenii din jurul său, se va bucura și bunul Dumnezeu.